Ioan 21:1-14

Specialiștii care studiază comportamentul uman consideră că vinovăția este una din emoțiile care consumă o mare parte din energia unei persoane și care este responsabilă pentru modificări importante ale personalității și purtării unei persoane. Cred că un exemplu care vine în sprijinul acestei afirmații este însăși situația în care se află Apostolul Petru după episodul lepădării sale de Domnul Isus în noaptea în care Domnul a fost arestat și condus apoi la Marele Preot pentru a fi judecat.

În ciuda vehemenței cu care își afirmase devotamentul față de Domnul Isus, în momentul în care este confruntat cu pericolele rezultate în urma asocierii sale cu Domnul Isus, cu aceeași vehemență neagă această asociere. În clipa în care cântatul unui cocoș trezește în el glasul conștiinței pe care până atunci o ignorase, intervine remușcarea, regretul, plânsul pare un calmant dar nu este suficient pentru a remedia situația. Alergatul către mormântul Domnului, la vestea că a fost văzut viu, întâlnirea ulterioară cu Domnul, împreună cu ceilalți ucenici, nu aduc consolarea dorită. Evanghelistul Ioan prezintă un episod în care Petru, împreună cu alți ucenici pleacă pe mare la pescuit. Este un simptom al aceleași frământări, a nevoii de iertare, a unei rezoluții în urma falimentului devotamentului său.
Episodul este destul de cunoscut, este episodul în care Domnul vine pe țărmul mării Tiberiadei și pe lângă faptul că le asigură succesul pescuirii, le oferă și o masă copioasă, la un moment oportun. După această masă, Domnul Isus îl abordează pe Petru și-i dă asigurarea că este iertat și restaurat.

Dacă privim cu atenție la acest episod vom găsi foarte multe elemente care ne pot fi folositoare în experiențele noastre de viață. Astfel, putem fi încurajați de faptul că Domnului Isus nu-i sunt indiferente trăirile noastre și emoțiile pe care le experimentăm. El nu ignoră emoțiile lui Petru și crează o situație în care să poată răspunde acestora. Acest exemplu ne este de foarte mare ajutor pentru că fiecare dintre noi experimentăm situații în care emoțiile sunt distribuite în registre foarte diferite și adesea lasă în urmă răni emoționale. Iată că Domnul Isus este interesat de ele.

Un alt aspect este cel al preocupării Domnului Isus în ce privește nevoia concretă. Pentru Petru și ceilalți, pescuitul nu a fost doar terapeutic sau de agrement. Pentru ei era încercarea de a acoperi o nevoie concretă. Era o sursă de venit. Un venit necesar pentru ei și familii. Cât timp au fost cu Domnul Isus, generozitatea oamenilor și răspunsul lor față de Domnul Isus a fost sursa de venit pentru ei toți. Acum lucrurile se schimbaseră; nu și grija Domnului Isus față de ei. Și aceasta este o promisiune pe care Domnul Isus o împlinește: El are grijă de ai Săi. Dar nu numai în ce privește nevoile concrete ci și cele imediate. Nu numai că le oferă șansa unui pescuit bogat dar le oferă și o masă caldă, proaspătă, dar mai ales oportună. După o noapte pe mare, ce putea fi mai delicios decât peștele proaspăt pregătit? O preocupare a Domnului Isus pentru nevoile noastre imediate.

După această pregătire minuțioasă, Domnul Isus se apropie de Petru și respectând demnitatea acestuia, reînnoiește chemarea și încredințarea misiunii de a veghea asupra fraților săi.

Domnul Înviat, este și acum interesat în trăirile noastre, preocupat de nevoile noastre concrete și răspunde nevoilor imediate. Putem fi siguri de aceasta!

Sorin G. Covaci

Luca 24:13-33

Încet, încet, ecourile Sărbătorilor se sting și oamenii intră în rutina obișnuită. Oricum nu s-a vorbit prea mult de această sărbătoare și aceasta este încă o evidență a faptului că trăim într-o lume afectată de păcat.

Un episod asupra căruia am reflectat în aceste zile a fost întâlnirea Domnului Isus cu cei doi ucenici care plecaseră din Ierusalim și se îndreptau spre Emaus. Cleopa și probabil Luca însuși, în mijlocul agitației produsă de crucificarea Domnului Isus, pleacă pentru a se refugia de mânia iudeilor. În trăirile lor identificăm trăirile tuturor celor care sunt afectați de păcat. Iată registrul acestor trăiri așa cum este prezentat de evanghelist:

v.17 El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti. - Tristețe.

v.21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri. - Deznădejde.

v.22-23 ,,Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt, nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu. - Confuzie.

v.25 ,,Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii’’! - Îndoială.

Privind la ei, putem să ne vedem pe noi și experiența noastră. Tragediile produse de păcat ne afectează însă nu trebuie să uităm răspunsul Domnului Isus, răspuns menit să ne încurajeze pe noi toți:

Domnul Isus este interesat de frământările ucenicilor și intervine în experiența lor. v.15

Domnul Isus este gata să-și călăuzească ucenicii în obținerea unei perspective Biblice. v.27

Domnul Isus oferă binecuvântarea părtășiei duhovnicești. v.30

Mă întreb cum am trata frământările și problemele cu care suntem confruntați dacă ne-am lua timp să stăm cu Domnul Isus la masă, cultivând părtășia cu El? Probabil că răspunsul nostru ar fi mult mai potrivit, pozitiv și constructiv.

Sorin G Covaci

Matei 28:1-15

Sărbătoarea Învierii Domnului este o sărbătoare în care, după durerea crucificării și a morții, bucuria vine ca o avalanșă, revărsându-se în sufletele credincioșilor din inima Tatălui care în generozitatea Sa, împlinește tot ce era nevoie pentru a putea oferi omului izbăvirea și restaurarea părtășiei cu Sine.

Învierea Domnului Isus este un eveniment care pe lângă dimensiunea miraculoasă ce-l caracterizează oferă implicații importante și seminificative. Astfel, învierea ne dezvăluie puterea lui Dumnezeu. (2Corinteni 13:4 ) Este o putere manifestată în împlinirea profețiilor, în participarea creației la acest eveniment și mai ales, în demolarea planurilor diavolului și ale omului de a-L împiedica pe Dumnezeu să-și îndeplinească planul Său. În aceasta este o lecție pentru noi: Pentru că Domnul Isus este viu, planurile oamenilor nu trebuie să ne sperie. Planurile lui Dumnezeu vor avea întotdeauna prioritatea împlinirii.

Un alt aspect legat de înviere este acela că învierea ne demască atitudinea oamenilor. În derularea evenimentelor din ultima săptămână, evenimente ce culminează cu sacrificarea Domnului Isus pe cruce, putem observa corupția inimii oamenilor, dorința unor de a urmări interesele proprii, răutatea și violența de care sunt oamenii în stare. Nici noi nu suntem scutiți de astfel de manifestări. Dealtfel, tocmai de aceea a fost nevoie ca Domnul Isus să moară, pentru ca firea noastră să fie răscumpărată și regenerată.

Această regenerare, regenerare care are loc tocmai datorită învierii Domnului Isus, demonstrează faptul că învierea ne dăruiește un destin diferit. În Romani 6:4 citim: ,,Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă”. Prin învierea Domnului Isus noi primim demintate, primim o nouă identitate, ni se promite o moștenire binecuvântată și mai ales, veșnicia cu Dumnezeu.

,,Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi’’. Romani 8:11

Rostind Hristos a înviat! Afirmăm cu încredere implicațiile învierii Domnului Isus iar viața pe care o trăim demonstrează forța și impactul acestei învieri!

Sorin G. Covaci